Articole

Fundația Friedrich-Ebert (FES) România realizează primul studiu național privind hărțuirea sexuală la locul de muncă. Cercetarea urmărește să ofere date privind amploarea fenomenului și experiențele lucrătorilor din România, pentru a fundamenta politici publice eficiente de prevenire, combatere și sancționare.

Pentru ca rezultatele să fie cât mai reprezentative la nivel național, fundația are nevoie de sprijinul organizațiilor sindicale în distribuirea chestionarului către angajate și angajați din toate sectoarele de activitate.

Chestionarul poate fi accesat aici:
https://dsweb.ro/chestionar/index.php?r=survey/index&sid=617505

Problema orelor suplimentare eliminate din evidența muncii la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a ieșit din spațiul intern al instituției și a ajuns în presă. În ultimele zile, mai multe publicații ieșene au relatat despre conflictul dintre Sindicatul „UNIO” și conducerea universității, iar opinia publică poate vedea acum, direct, despre ce este vorba.

Ce a relatat presa

Ora de Iași a publicat materialul „Tensiuni la Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iași: Sindicatul reclamă cenzura și neplata orelor suplimentare; conducerea invocă protecția datelor”, care prezintă pozițiile ambelor părți: sindicatul acuză eliminarea din pontaj a orelor prestate efectiv și încercarea de cenzurare a comunicării publice, în timp ce rectoratul susține că aplică strict legea.

7est.ro a dedicat subiectului o analiză amplă, „Ore suplimentare șterse din pontaj la UAIC. Sindicatul acuză conducerea că «inventează reguli» pentru orele muncite în plus”, care pune punctul pe i: disputa nu este despre termenul de 90 de zile, ci despre întrebarea dacă o instituție poate modifica ulterior evidența timpului efectiv lucrat.

TVR Iași a difuzat materialul video „Orele suplimentare, motiv de conflict la UAIC”, cu declarații de la președintele Sindicatului „UNIO” și de la rectorul universității.

Poziția Sindicatului „UNIO”, în presă

Președintele sindicatului, conf. univ. dr. Cosmin Dariescu, a explicat pentru TVR Iași:

„Acești oameni au prestat o muncă, nici măcar benevolă, pentru că ea nu a fost plătită, dar a fost considerată muncă suplimentară. Sindicatul UNIO a luat atitudine împotriva acestei nedreptăți. Considerăm că este un temei care va sta, probabil, la baza declanșării unui conflict colectiv de muncă.”

Poziția conducerii UAIC, tot în presă

Rectorul Liviu-George Maha a declarat pentru TVR Iași că universitatea aplică interpretarea serviciului juridic:

„Numitorul comun este legea. Sindicatul a făcut o singură întâmpinare, o adresă prin care solicită schimbarea punctului de vedere al universității în ceea ce privește acest demers. Punctul de vedere al serviciului juridic, pentru că activitatea noastră se bazează pe lege, este cel pe care îl aplicăm în acest moment.”

Explicația conducerii UAIC s-a schimbat încă o dată

Observăm că explicația rectoratului s-a modificat încă o dată. Inițial, răspunsul oficial al universității spunea, inventând o regulă neprevăzută de nicio lege, că salariatul este în culpă dacă refuză nejustificat efectuarea timpului liber. La câteva zile distanță, explicația actuală este că salariatul este în culpă pentru faptul că nu a solicitat.

Reamintim că practica administrativă de până acum permitea salariaților să solicite aceste ore oricând aveau nevoie, fără să îi condiționeze sau să îi atenționeze de expirarea celor 90 de zile. Practica a fost schimbată brusc, fără niciun avertisment, astfel încât salariații care ar fi dorit să recupereze orele prestate suplimentar nu au avut nicio perioadă de grație să solicite acest lucru.

Rectoratul nu a răspuns la cea mai importantă sesizare a Sindicatului

În analiza publicată pe site-ul nostru, „Ore suplimentare șterse din pontaj: UAIC răspunde și inventează reguli”, am demontat punct cu punct răspunsul universității. Două reproșuri rămân centrale:

1. UAIC a inventat o regulă care nu există în lege. Conducerea susține că, dacă salariatul „refuză nejustificat” timpul liber planificat, „culpa este a acestuia”. Nicio prevedere legală nu instituie această regulă pentru orele suplimentare. Universitatea a preluat o normă de la planificarea concediului de odihnă și a aplicat-o unui subiect unde legea nu o prevede. Obligația angajatorului de a recompensa munca prestată suplimentar nu dispare în funcție de presupusele justificări ale angajatului.

2. UAIC nu a răspuns la cea mai gravă acuzație. Din cele șase puncte de drept ridicate de sindicat, răspunsul universității discută unul singur, termenul de 90 de zile, și o ocolește pe cea esențială: modificarea retroactivă a pontajului, un document oficial care trebuie să reflecte orele efectiv lucrate, indiferent de disputa privind modalitatea de compensare. Asupra acestui punct, conducerea a ales tăcerea.

De ce contează că subiectul a ajuns în presă

Până acum, disputa se ducea în adrese interne: sindicatul cerea revocarea dispoziției Serviciului Salarizare, universitatea răspundea invocând Legea nr. 141/2025. Acum, însă, miza este publică și este una simplă, pe care oricine o poate judeca:

Pontajul este un document oficial care trebuie să reflecte realitatea muncii. Dacă un angajat a lucrat efectiv peste program, acele ore au existat. Întrebarea când și cum se compensează ele este una; întrebarea dacă pot fi șterse retroactiv din evidență este alta, mult mai gravă.

Legea invocată de conducere spune că munca suplimentară din 2026 „se compensează numai cu timp liber corespunzător în următoarele 90 de zile”. Nicidecum că orele nerecuperate în termen dispar din pontaj. Iar regula invocată de UAIC, faptul că salariatul își pierde dreptul dacă nu cere să recupereze orele suplimentare, nu există în nicio prevedere legală aplicabilă. Pentru ca un drept salarial (așa cum este compensarea orelor suplimentare) să fie pierdut, legea trebuie să specifice acest lucru în mod clar.

Sperăm că opinia publică va constata ceea ce Sindicatul „UNIO” susține de la început: modificarea evidenței muncii efectiv prestate este o problemă reală, care nu poate fi acoperită de o interpretare administrativă. O instituție publică nu poate rezolva o deficiență proprie de organizare ștergând din documente munca oamenilor.

Vom informa în continuare membrii și opinia publică despre fiecare pas.

Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” (FSESH) și Federația Națională Sindicală „ALMA MATER” (FNSAM) — federația la care e afiliat oficial și Sindicatul UNIO — au dat publicității, pe 12 august 2026, un nou comunicat comun prin care resping categoric propunerea de salarizare a personalului din învățământ prezentată de Guvern cu o zi înainte, pe 11 august 2026. Cele trei organizații reprezintă împreună peste 300.000 de salariați din învățământul preuniversitar și universitar.

Comunicatul vine la aproape trei săptămâni după ce aceleași trei federații anunțaseră, pe 23 iulie 2026, că refuză să mai participe la discuțiile de la Ministerul Muncii pe acest subiect, considerându-le „un simplu exercițiu de imagine”. De data aceasta discuțiile chiar au avut loc, la cel mai înalt nivel, la Palatul Cotroceni — dar, potrivit federațiilor, tot fără rezultat pe problema esențială.

Ce a fost prezentat la Cotroceni

La întâlnirea de la Palatul Cotroceni au fost puse pe masă două materiale privind proiectul Legii salarizării:

Primul material conține o serie de corecții față de variantele anterioare: – pentru dirigenție, un spor de 10%, 15% sau 20% din valoarea de referință de 4.100 lei, în funcție de numărul de elevi din clasă; – o nouă modalitate de calcul pentru plata cu ora, prin raportarea salariului de bază la 120 de ore; – pentru învățământul superior, unele reechilibrări ale coeficienților în zona personalului didactic de predare; – pentru tutorat, un spor de 10% din valoarea de referință de 4.100 lei.

Al doilea material propune o grilă de salarizare, aplicabilă începând cu 1 septembrie 2028, cu coeficienți de ierarhizare (la gradația 0): – pentru învățământul preuniversitar: între 2,12 (profesor debutant, studii superioare) și 2,55 (profesor cu studii superioare, gradul didactic I, peste 25 de ani vechime); – pentru învățământul superior: între 2,12 (asistent universitar, vechime până la 3 ani) și 4,05 (profesor universitar, peste 25 de ani vechime).

Discuțiile începute la Cotroceni au continuat apoi la Ministerul Muncii, dar, spun federațiile, fără să fie identificată o soluție pentru problema esențială: grila de salarizare în sine.

Ce cer în continuare cele trei federații

Federațiile recunosc că unele corecții răspund parțial problemelor semnalate, dar subliniază că nu schimbă problema de fond: nivelul coeficienților de ierarhizare și poziționarea personalului didactic în noua grilă. Poziția lor rămâne aceeași susținută și în iulie:

„Susținem în continuare o grilă de salarizare în care coeficienții de ierarhizare pentru personalul didactic să fie cuprinși între 2,10 și 2,90. […] Pentru învățământul superior susținem în continuare o grilă de salarizare în care coeficienții de ierarhizare pentru personalul didactic să fie cuprinși între 2,25 și 4,05, valori care înglobează și indemnizația pentru titlul științific de doctor.”

Diferența dintre ce propune Guvernul (2,12–4,05 la universitar, fără mențiunea indemnizației de doctorat) și ce cer federațiile (2,25–4,05, cu indemnizația de doctorat inclusă în plajă) rămâne, deci, deschisă — iar pentru personalul didactic universitar de la UAIC, care în marea majoritate deține titlul de doctor, diferența nu e cosmetică.

Federațiile resping și argumentul constrângerilor bugetare ca justificare pentru coeficienții finali:

„Actualele constrângeri bugetare nu pot determina nivelul final al coeficienților și, implicit, locul pe care educația îl va ocupa pentru anii următori în sistemul public de salarizare.”

Promisiunea din 2023, nerespectată

Comunicatul reamintește un angajament public asumat de Guvern: în urma grevei generale din 2023, Executivul s-a angajat public să reașeze salarizarea din educație pe baze care să redea atractivitatea carierei didactice, iar în 2024, împreună cu reprezentanții Băncii Mondiale la Ministerul Muncii, a fost elaborată o grilă construită pe principii de ierarhizare fundamental diferite față de grila propusă acum de Guvernul Bolojan. Federațiile consideră actualul proiect o abatere de la acel angajament, nu o continuare a lui.

Un semnal de alarmă: peste 6.300 de cadre didactice necalificate

Comunicatul citează un efect deja vizibil al Legii nr. 141/2025: numărul cadrelor didactice necalificate din preuniversitar a ajuns la aproximativ 6.300. Federațiile avertizează că o grilă nouă, care nu oferă o perspectivă salarială reală, riscă să accentueze, nu să corecteze, dificultatea sistemului de a atrage și de a menține personal calificat.

Apelul către Parlament

Comunicatul se încheie cu un apel direct către legislativ:

„Dacă Guvernul României nu își asumă o grilă care să reflecte în mod corect valoarea și responsabilitatea muncii personalului din învățământ, Parlamentul are obligația morală fie să adopte grilele propuse de sindicatele din educație, fie să respingă proiectul Guvernului Bolojan.”

Comunicatul e semnat de președinții celor trei federații — Simion Hâncescu (FSLI), Marius Ovidiu Nistor (FSESH „Spiru Haret”) și Anton Hadăr (FNS „ALMA MATER”) — și datat București, 12 august 2026.

Ce urmează

Proiectul Legii salarizării rămâne, pentru moment, blocat pe exact punctul pe care federațiile l-au semnalat încă din iulie: coeficienții de ierarhizare pentru personalul didactic, inclusiv cel universitar. Miza pentru UAIC e directă — grila propusă de Guvern la Cotroceni ar poziționa personalul didactic universitar pe o plajă de coeficienți mai restrânsă și fără recunoașterea explicită a titlului de doctor, față de ce cere FNS „ALMA MATER”, federația la care UNIO e afiliat. Sindicatul UNIO urmărește în continuare acest dosar și va informa comunitatea UAIC pe măsură ce apar noutăți.

Document:Comunicat comun FSLI+FSESH+FNSAM, 12 august 2026

Pe 14 iulie 2026, Sindicatul „UNIO” a cerut conducerii UAIC revocarea dispoziției prin care Serviciul Salarizare instruiește șefii de servicii să elimine din foaia colectivă de prezență orele suplimentare nerecuperate ca timp liber în termen de 90 de zile, precum și stabilirea unei proceduri clare și a unei perioade de grație până la adoptarea ei.

Pe 23 iulie 2026, Universitatea a răspuns. Redăm mai jos, integral, argumentul UAIC, apoi textul de lege pe care se sprijină — ca să puteți compara direct.

Ce spune răspunsul UAIC

Articolul XVIII din Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare stabilește în mod imperativ că munca suplimentară și cea prestată în zilele de repaus sau sărbători legale «se compensează numai cu timp liber corespunzător acestora în următoarele 90 de zile după prestarea muncii suplimentare».

Față de prevederea legală: «se compensează numai […] în următoarele 90 de zile» apreciem că recuperarea orelor peste termenul de 90 de zile este contrară legii.

Nicio procedură internă nu poate modifica, extinde sau suspenda aplicarea unei legi în vigoare.

Ce spune, de fapt, textul integral al legii

UAIC citează corect o bucată din articol — dar omite fraza cu care articolul chiar începe. Iată alin. (1) în întregime:

„Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, […] în anul 2026, munca suplimentară […] se compensează numai cu timp liber corespunzător acestora în următoarele 90 de zile după prestarea muncii suplimentare.”

De ce contează partea omisă? Art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017 spune ce se întâmplă când timpul liber nu e acordat în termen: obligația nu dispare,  ea se transformă în  plată salariatului cu spor de 75-100%. Art. XVIII elimină doar componenta de plată, ca măsură de austeritate pentru 2026 — nu spune nimic despre pierderea dreptului după cele 90 de zile. Atunci când un drept se pierde, legiuitorul prevede acest lucru în mod explicit.

UAIC invocă o regulă inventată

Ultimul paragraf al răspunsului UAIC conține o reglementare inexistentă.

„Șefii de servicii trebuie să planifice timpul liber corespunzător, înainte de expirarea celor 90 de zile. Dacă salariatul refuză nejustificat efectuarea timpului liber planificat în termen, culpa este a acestuia.”

UAIC nu citează nicio lege pentru asta — pentru că nu există. A copiat o prevedere de la planificarea concediului de odihnă (art. 144 Codul Muncii) și a aplicat-o unui subiect unde legea nu prevede așa ceva. Obligația universității de a recompensa munca prestată suplimentar nu dispare în funcție de justificările angajatului.

Chiar acceptând, ipotetic,  validitatea regulii pe care UAIC o inventează, practica pe care o apără tot nu se susține: instrucțiunea către șefii de servicii de a elimina automat și nediferențiat din pontaj toate orele nerecuperate la 90 de zile nu este întemeiată pe dovezi concreteale unor refuzuri ale salariaților sau a caracterului „nejustificat” al acestora . UAIC nu prezintă nicio dovadă că vreun salariat ar fi primit efectiv vreo notificare că timpul de recuperare expiră, urmat de refuzuri nejustificate de a solicita timp liber în perioada legală rămasă. Dimpotrivă, UAIC a schimbat o practică instituțională fără nici o notificare.

UAIC beneficiază de propria neglijență

Din tonul adresei, observăm că UAIC vorbește despre șefii de servicii ca despre niște terți care poartă, singuri, întreaga responsabilitate instituțională, în timp ce Universitatea este o entitate separată, care constată neputincioasă neîndeplinirea unor obligații legale și este lipsită de orice răspundere juridică.

Menționăm că Sindicatul s-a adresat UAIC în calitatea sa de angajator, cu responsabilități în fața legii. Nimic din activitatea șefilor de servicii nu poate șterge obligația universității de a recompensa munca suplimentară. “Nemo auditur propriam turpitudinem allegans” — nimeni nu poate fi ascultat când invocă propria culpă ca apărare sau ca justificare pentru neexecutarea unei obligații.

Ce nu adresează deloc răspunsul UAIC

Din cele șase puncte de drept ridicate în adresa sindicatului, răspunsul UAIC discută doar unul și ignoră restul, inclusiv observația că modificarea retroactivă a unui pontaj — document oficial care trebuie să reflecte orele efectiv lucrate, indiferent de disputa privind modalitatea lor de compensare — este o problemă distinctă și mai gravă decât simpla întârziere în recuperare.

Pe 21 iulie 2026, Rectoratul UAIC a răspuns cererii Sindicatului UNIO și a înființat Comisia paritară — organismul care poate soluționa neînțelegerile dintre sindicat și conducere, pe puncte precum cele 6 zile de concediu suplimentar sau zilele libere pentru motive personale. Rectorul a anunțat cine reprezintă UAIC în comisie și a cerut sindicatului să transmită, la rândul lui, propria listă de reprezentanți.

Răspunsul Rectorului a venit prin adresa nr. 15095, în temeiul art. 14 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din Sectorul de Activitate „Învățământ Superior” (CCM GU nr. 517/2026).

Ce va discuta comisia

Art. 14 CCM GU stabilește Comisia paritară drept forul care soluționează diferendele de interpretare și aplicare a Contractului colectiv de muncă la nivel de Grup de Unități. Practic, e locul unde UAIC și UNIO pot tranșa oficial punctele pe care le văd diferit — iar chiar Rectoratul a semnalat unul dintre ele, în aceeași săptămână, într-o a doua adresă (detaliat mai jos).

Rectoratul a răspuns și la propunerea de clasificare a clauzelor CCM

O zi mai târziu, prin adresa nr. 15186 din 22 iulie 2026, Rectoratul a răspuns și propunerii UNIO de clasificare a clauzelor CCM de ramură în patru categorii, depusă în cadrul negocierilor pentru CCM-ul de la nivelul UAIC. Poziția UAIC, categorie cu categorie:

• Categoria A — clauze obligatorii/fără interpretare: UAIC este de acord cu încadrarea propusă de sindicat, cu mențiunea că aceste clauze sunt deja aplicate la nivelul instituției; rectoratul consideră totuși oportune „corecții minore și completări punctuale”, raportat la dispozițiile legale obligatorii în vigoare.
• Categoria B — clauze cu interpretări diferite/clarificări necesare: rămân obiectul negocierilor viitoare, inclusiv cele 6 zile de concediu suplimentar și învoirea colegială (detaliat mai jos).
• Categoria C — clauze care trebuie negociate conducere–sindicat: Rectoratul invită sindicatul să formuleze „propuneri de implementare concrete și fezabile, adaptate cadrului operațional și bugetar actual al instituției”.
• Categoria D — oportunități, clauze noi favorabile salariaților: UAIC urmează să evalueze impactul bugetar al noilor beneficii propuse, pentru a stabili sustenabilitatea lor financiară.

Ce a spus Rectoratul, concret, despre cele 6 zile de concediu și despre cele 5 zile libere plătite  pe an universitar pentru motive personale

Cele două puncte cel mai des invocate de sindicat, cele 6 zile de concediu suplimentar (art. 27 alin. 6 CCM GU) și procedura celor 5 zile libere plătite pe an universitar pentru motive personale (art. 28 alin. 3 CCM GU) alături de recuperarea zilelor libere corespunzătoare lucrului efectuat în zile de repaos legal, sunt încadrate de Rectorat la Categoria B („interpretări diferite/clarificări necesare”), nu la Categoria A (clauze obligatorii, aplicate direct).

Pe fondul celor două chestiuni, Rectoratul nu ia, în această adresă, nicio poziție proprie. Singurul pas concret comunicat este că UAIC a transmis deja Ministerului Educației și Cercetării, prin adresa nr. 14386 din 14 iulie 2026, o solicitare oficială pentru „obținerea unui punct de vedere clarificator privind modalitatea de acordare a concediului de odihnă suplimentar (art. 27, alin. 6) și procedura învoirii colegiale (art. 26, alin. 3)“.

Ce urmează

Constituirea Comisiei paritare deschide un canal formal suplimentar de negociere și rezolvare a diferențelor de interpretare a Contracului colectiv Grup de Unități, cadru legal obligatoriu al CCM-ului pe universitate, în paralel cu discuțiile aflate deja în curs pe marginea clasificării clauzelor CCM-ului local. Sindicatul UNIO va informa comunitatea UAIC pe măsură ce apar noutăți din activitatea comisiei.

Astăzi, 23 iulie 2026, cele trei federații reprezentative din învățământ, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” și Federația Națională Sindicală „ALMA MATER” (federația la care e afiliat și Sindicatul UNIO), au anunțat public că nu vor participa la discuțiile programate la Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale (MMFTSS) pe tema proiectului de lege a salarizării unitare. Cele trei organizații reprezintă împreună peste 300.000 de salariați din învățământul preuniversitar și universitar.

Motivul refuzului, în cuvintele federațiilor

Din comunicatul comun al celor trei federații, datat 23 iulie 2026:

„Nu vom gira cu prezența noastră un simplu exercițiu de imagine. Cele trei federații și-au transmis deja punctul de vedere comun, fundamentat și detaliat, în cadrul discuțiilor anterioare. Nu putem valida soluții conjuncturale sau ajustări minimale care nu răspund în mod real problemelor semnalate. În contextul în care Guvernul și ministrul Muncii ne-au transmis deja, sec și cinic, că «mai mult de atât nu se poate», participarea noastră la întâlnirea de astăzi ar fi complet inutilă, servind strict intereselor de imagine publică ale guvernanților.”

Federațiile merg mai departe și acuză Executivul de încălcarea propriilor angajamente:

„Atragem atenția că actualul proiect de lege încalcă flagrant tocmai actele normative adoptate de Executiv odată cu finalizarea grevei generale din anul 2023. Este o dovadă de ipocrizie și o desconsiderare totală a angajamentelor luate în fața societății.”

Poziția transmisă parlamentarilor este fermă: aceștia trebuie să aleagă „între a refuza inițierea acestui pseudo-proiect al legii salarizării” sau „a promova o lege sănătoasă, în care salariații din învățământ să fie poziționați conform importanței muncii depuse” — așa cum a fost, susțin federațiile, proiectul lucrat la Ministerul Muncii împreună cu reprezentanții Băncii Mondiale în 2024. Comunicatul e semnat de președinții celor trei federații: Simion Hâncescu (FSLI), Marius Ovidiu Nistor (FSESH „Spiru Haret”) și Anton Hadăr (FNS „ALMA MATER”).

Ce problemă a identificat „ALMA MATER” când a calculat pe funcții reale

Federația „ALMA MATER” a comparat veniturile aflate azi în plată cu ce ar rezulta din grila propusă pe 16 iulie 2026 — și a transmis deputaților, pe 20 iulie 2026, o analiză pe funcții. Rezultatul, pentru personalul didactic universitar: la majoritatea tranșelor de vechime, conferențiarii și șefii de lucrări (lectorii) ar avea salarii mai mici decât cele din prezent, nu mai mari, deși legea e prezentată drept o reformă a salarizării:

• conferențiaruniversitar, 10-15 anivechime: 9.409 lei → 9.225 lei (-184 lei/lună)
• conferențiaruniversitar, 6-10 anivechime: 9.101 lei → 8.938 lei (-163 lei/lună)
• șeflucrări (lector), 3-6 anivechime: 8.364 lei → 8.118 lei (-246 lei/lună, cea mai mare scădereidentificată)
• șeflucrări (lector), 6-10 anivechime: 8.452 lei → 8.239 lei (-213 lei/lună)

Coeficienți fără nicio logică internă

Dincolo de scăderi, federația a identificat distorsiuni greu de justificat în ierarhia coeficienților propuși:

• lectorii/șefii de lucrări sunt plătiți sub asistenții universitari, la aceeași vechime — de exemplu la 10-15 ani, asistentul are coeficient 2,07 față de 2,04 la lector; iar un asistent debutant (2,00) ajunge să aibă coeficient mai mare decât un lector cu 3-5 ani vechime (1,98), deși e mai jos în ierarhia funcțiilor și are mai puțină experiență;
• bibliotecarul ar fi plătit mai mult decât conferențiarul. Coeficientul propus pentru bibliotecar (2,15 în grila de preuniversitar, majorat cu 10% pentru universitar) ajunge la 2,37 — peste toate pozițiile de lector universitar și peste conferențiarul cu 10-15 ani vechime (2,25);
• studiile superioare scurte sunt plătite peste studiile superioare complete: bibliotecarul cu studii superioare de scurtă durată (SSD) are, în proiect, coeficient 1,93 — mai mult decât informaticianul grad 1 (1,91), administratorul financiar grad 1A (1,86) sau laborantul grad 1A (1,76), toți cu studii superioare complete (S).

În plus, comparând varianta discutată în mai cu cea din 16 iulie, mai mulți coeficienți au fost tăiați între cele două versiuni, de exemplu profesorul universitar cu 15-20 ani vechime a coborât de la 3,10 la 3,06, iar conferențiarul cu 20-25 ani de la 2,77 la 2,75. Traiectoria proiectului, între versiuni succesive, e descrescătoare.

Ce cere federația

În scrisoarea transmisă parlamentarilor pe 20 iulie 2026, „ALMA MATER” propune, printre altele:

• reintroducerea indemnizației lunare de 25% din valoarea de referință pentru personalul care deține titlul științific de doctor — eliminată din proiectul actual;
• majorarea plafonului anual pentru premiile de performanță, de la 4% la 5% din cheltuielile cu salariile de bază;
• salariile de bază ale personalului didactic auxiliar din universități să fie cu 10% mai mari decât cele ale funcțiilor similare din preuniversitar;
• un spor de până la 20% pentru cadrele didactice care îndeplinesc funcția de tutore de an;
• păstrarea în plată a gradației de merit obținute prin concurs, pentru cei care o au deja, până la termenul prevăzut de Legea 153/2017.

Ce urmează

Proiectul e încă în dezbatere publică, iar Guvernul urmează să-l trimită Parlamentului. Federațiile au ales calea confruntării deschise: refuză să valideze prin prezența lor o discuție pe care o consideră formală, și mută presiunea spre Parlament, singurul care mai poate opri sau corecta proiectul înainte de intrarea lui învigoare, prevăzută pentru 1 decembrie 2026. Sindicatul UNIO urmărește evoluția acestui dosar și va informa comunitatea UAIC pe măsură ce apar noutăți.

6 zile de concediu respinse. Citiți și decideți: este bună-credință?

Pe 16 iulie 2026, Sindicatul UNIO a transmis conducerii UAIC opinia juridică oficială a Federației Naționale Sindicale „Alma Mater” — organizația care a negociat și semnat, alături de Ministerul Educației, chiar Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități nr. 517/2026. Opinia, argumentatăpe 14 pagini, este limpede: cele 6 zile de concediu suplimentar de la art. 27 alin. (6) sunt un drept déjà născut din contract, nu o eventualitate lăsată la latitudinea fiecărei universități.

Pe 21 iulie 2026, Universitatea a răspuns. Redăm mai jos punctele esențiale ale răspunsului, alături de textul exact al opiniei pe care le respinge — ca să puteți compara direct.

Ce spune răspunsul UAIC

Primul argument: opinia federației „nu are valoare juridică obligatorie”, deoarece președintele F.N.S. „Alma Mater” „nu are competența legală de a emite opinii juridice cu forță normativă sau interpretativă obligatorie pentru instituțiile de învățământ superior.”

Al doilea argument, formulat în același răspuns: „remarcăm faptul că în cuprinsul acestei interpretări s-a convenit explicit că sintagma «de maximum 6 zile lucrătoare» stabilește exclusiv limita superioară a întinderii dreptului. Acest fapt reprezintă o recunoaștere implicită a poziției susținute constant de către Universitate, și anume că numărul de 6 zile nu se acordă automat, de drept, ci cuantumul efectiv se negociază în funcție de condițiile specifice.”

Ce spune, de fapt, opinia la care UAIC face referire

Legat de primul argument:

Opinia F.N.S. nu își revendică nicăieri o forță juridică proprie asupra UAIC. Sursa obligației e chiar CCM GU — deja semnat, înregistrat, obligatoriupentrutoateunitățiledinAnexa 2 (art. 15, art. 92 alin. (2)).

„CCM GU nu e un act unilateral al Ministerului și nici un regulament intern al universităților — e rezultatul negocierii dintre Minister și F.N.S. Alma Mater. UAIC nu este parte semnatară a CCM, ci un subiect obligat la executarea lui — nu poate reinterpreta unilateral o clauză negociată de alții.”

Ce aduce opinia sunt argumente juridice, venite nu din partea Sindicatului „UNIO”, ci din partea unuia dintre cei doi semnatari ai Contractului Colectiv de Muncă. Sindicatul le-a pus la dispoziția conducerii universității pentru a-i oferi posibilitatea de a-și reexamina poziția de negociere în lumina unor argumente de drept.

Legat de al doilea argument

UAIC afirmă că documentul recunoaște poziția sa: > „«Beneficiază… de maximum 6 zile» = existența dreptului + plafonul întinderii, nu condiție de existență. «Beneficiază» = verb imperativ, consacră un drept deja născut. «Maximum» calculează doar limita superioară — ca la orice «până la X%» din lege, nu pune în discuție existența dreptului.”

„Structura pe două teze a alin. (6) confirmă un drept minim garantat. Teza a doua («în comisiile paritare se mai poate negocia 1 zi suplimentar») n-ar avea sens dacă toate cele 6 zile ar fi oricum supuse negocierii locale de la zero. Singura interpretare care dă efect ambelor teze: 6 zile = drept garantat direct din CCM GU; a 7-a zi = obiect posibil de negociere locală suplimentară.”

Ar exista vreo cheie de lectură a acestor argumente legale care ar putea valida ceea ce susține UAIC în răspunsul său?

Astfel, se ridică întrebarea: au fost citite aceste argumente cu dorința sinceră de a clarifica dispozițiile legale, sau doar căutând un motiv formal pentru a le înlătura fără a le discuta?

Publicăm ambele documente, pentru ca fiecare cititor să poată verifica singur citatele de mai sus și să ajungă la propriile concluzii.

Buna-credință este o obligație legală, nu o formulă retorică

Buna-credință pe care o pune Sindicatul sub semnul întrebării nu este o expresie invocată după bunul plac. Este o obligație legală expresă, impusă oricărei părți aflate în raporturi și negocieri de muncă:

• Art. 8 alin. (1) din Codul Muncii: „Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe.”
• Art. 121 alin. (2) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social: „Pentru soluționarea conflictelor de muncă, părțile vor acționa întotdeauna cu bună-credință, cu scopul asigurării unui climat de încredere reciprocă (…) în vederea aplicării eficiente a procedurilor stabilite de prezenta lege.”

V-am prezentat faptele. Vă lăsăm pe dumneavoastră să apreciați dacă această obligație legală este respectată în prezent de conducerea UAIC.

Ce urmează

Sindicatul UNIO va continua toate demersurile legale pentru a se asigura că angajații UAIC primesc drepturile garantate de lege și de Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități, chiar și în lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel local.

La ședința Senatului UAIC din 16 iulie a existat o interpelare privind stadiul negocierilor pentru noul Contract Colectiv de Muncă al universității. În cadrul discuției, Sindicatul UNIO a fost numit drept unul dintre motivele pentru care negocierile tergiversează, pe considerentul că sindicatul nu ar fi transmis conducerii propunerile sale.

Vrem să clarificăm imediat că această afirmație nu corespunde realității: Sindicatul UNIO a transmis conducerii propunerile sale pe data de 6 iulie 2026, cu 10 zile înaintea ședinței Senatului la care sindicatul a fost indicat drept responsabil de întârziere.

PROPUNERILE UNIO TRANSMISE CONDUCERII UAIC PE DATA DE 6 IULIE 2026 PDF

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” nu are, în prezent, un Contract Colectiv de Muncă (CCM) valabil la nivel de instituție. Negocierile pentru un contract nou sunt în desfășurare între conducerea UAIC și sindicatele reprezentative. La ședința comună de negociere din 12 iunie a.c., continuarea negocierilor a fost condiționată de depunerea unui document extrem de meticulos, care împărțea toate articolele CCM de ramură (nr. 517/2026) în mai multe categorii: clauze deja obligatorii; clauze cu interpretări diferite; clauze care trebuie negociate; propuneri de beneficii noi; și definiții sau proceduri fără obiect de negociere locală. UNIO și-a depus propunerile pe 6 iulie, exact în acel format.

Ce conține propunerea UNIO

Documentul pornește de la un principiu simplu, confirmat recent și de opinia juridică a Federației „Alma Mater”: CCM-ul de la nivelul UAIC nu poate oferi mai puțin decât CCM-ul de ramură (nr. 517/2026) — poate doar să adauge drepturi peste acest prag deja garantat.

Pe această bază, propunerea UNIO cuprinde:

Câteva puncte unde interpretarea UAIC și a sindicatului nu coincid— printre altele:

• cele 6 zile de concediu suplimentar, pe care UAIC le condiționează de un CCM propriu, deși CCM de ramură le acordă direct;
• zilele libere pentru situații personale și absențele de urgență familială, pe care conducerea le condiționează în practică de documente justificative, deși textul CCM nu cere acest lucru;
• plata orelor suplimentare care depășesc 180 ore/an, care necesită acordul sindicatului, conform CCM și OUG 156/2024;

Câteva beneficii noi propuse de sindicat, pe care CCM de ramură le permite dar UAIC nu le aplică încă:

• reduceri la taxele de școlarizare și cazare gratuită în cămine pentru copiii personalului UAIC;
• contribuția UAIC la pensii facultative și la asigurări medicale voluntare pentru angajați;
• decontarea ochelarilor/lentilelor de vedere pentru cei care lucrează la calculator;
• abonamente pentru activități sportive;
• ajutoare sociale (naștere, boli grave, calamități) din venituri proprii ale universității.

Ce urmează

Sindicatul UNIO rămâne, ca și până acum, disponibil pentru continuarea negocierilor și așteaptă programarea următoarei runde de discuții pe baza propunerilor deja depuse pe 6 iulie. Publicăm această precizare pentru ca membrii comunității universitare și ai Senatului să aibă informația corectă despre stadiul real al negocierilor.

Dincolo de ritmul acestor discuții, rămâne valabil un principiu pe care UNIO îl reamintește ori de câte ori stadiul negocierii locale e invocat în legătură cu drepturile salariaților: negocierea unui CCM la nivelul UAIC nu poate fi, ea însăși, motivul pentru care drepturile deja stabilite prin CCM de ramură sunt amânate sau refuzate. Așa cum arată și opinia juridică a Federației „Alma Mater”:

„Negocierea colectivă reprezintă un mecanism de extindere a protecției salariaților, nu un instrument prin care angajatorul poate evita aplicarea drepturilor deja negociate. În lipsa unui Contract colectiv de muncă la nivel de universitate, se aplică în mod direct Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.” — Opinia juridică a Federației Naționale Sindicale „Alma Mater”, 03.07.2026

Personalul didactic-auxiliar, de cercetare și administrativ beneficiază direct de cele 6 zile de concediu suplimentar — este concluzia unei opinii juridice oficiale emise de Federația Națională Sindicală „Alma Mater”, organizația care a negociat și semnat, alături de Ministerul Educației, chiar Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din sectorul „Învățământ Superior”. Nu este o opinie juridică oarecare, ci poziția oficială a părții care a negociat și semnat chiar acest contract.

Concluzia federației este următoarea: „Art. 27 alin. (6) instituie un drept colectiv negociat («beneficiază» = existența dreptului).”

Cu alte cuvinte, cele 6 zile sunt un drept legal, stabilit chiar prin textul contractului — nu o eventualitate condiționată de o negociere ulterioară.

Ce s-a clarificat la nivel național

1. „Beneficiază” înseamnă un drept care există deja, nu unul care s-ar putea acorda cândva. Așa e formulat art. 27 alin. (6) — iar în limbaj juridic, acest verb nu lasă loc de interpretare.

2. Structura articolului confirmă că cele 6 zile sunt un prag garantat. Textul permite negocierea locală doar a unei a șaptea zi, peste cele 6 deja stabilite — ceea ce arată clar că primele 6 nu sunt, ele însele, obiect de negociere.

3. Toate universitățile din contract trebuie să aplice aceleași reguli. Contractul a fost negociat o singură dată, pentru tot sectorul, nu separat cu fiecare universitate. Dacă fiecare instituție ar putea alege ce aplică și ce ignoră, contractul negociat la nivel național ar deveni o listă de recomandări, nu un set de drepturi garantate prin lege.

4. Hotărârea de Guvern invocată de UAIC nu justifică refuzul acordării celor 6 zile. Universitatea a citat o Hotărâre de Guvern din 1992 (HG 250/1992), susținând că doar anumite categorii de personal ar avea dreptul la zile suplimentare. Dar acest act stabilește doar un nivel minim de protecție — nu interzice drepturi mai bune, negociate prin contract colectiv, așa cum permit expres Codul Muncii și Legea 367/2022. Mai mult, chiar Ministerul Educației, semnatarul contractului, nu a contestat niciodată legalitatea art. 27 alin. (6).

5. Legea și contractul protejează întotdeauna angajatul și nu lasă loc reducerii unui drept deja negociat. Un contract la nivel local poate doar adăuga drepturi peste cele stabilite la nivel de sector, nu le poate diminua. Clarificarea federației nu lasă loc de dubii: „CCM de la nivel de unitate nu poate diminua drepturi stabilite la nivel superior. […] Altfel, orice angajator ar putea evita drepturi negociate prin simplul refuz de a încheia un CCM propriu.”

Ce urmează

Este posibil ca, până la această clarificare, conducerea universității să fi avut rezerve legitime cu privire la sensul exact al art. 27 alin. (6). În acest moment, interpretarea legală emisă de federația semnatară a contractului elimină însă orice bază pentru aceste rezerve. Sindicatul UNIO propune ca această clarificare să conducă la aplicarea directă a celor 6 zile de concediu suplimentar, o decizie care ar confirma public angajamentul universității față de respectarea legislației muncii.

Sindicatul a solicitat pe 7 iulie, în baza art. 14 din CCM nr. 517/2026, constituirea comisiei paritare care poate soluționa oficial modul de aplicare a articolului — inclusiv cele 6 zile de concediu. Solicităm recunoașterea de îndată a celor 6 zile de concediu suplimentar, a forței juridice obligatorii a întregului Contract colectiv de muncă Grup de unități și constituirea comisiei paritare la nivel de universitate, cadrul juridic fundamental pentru soluționarea diferendelor privind interpretarea și aplicarea actului juridic menționat.

Opinia juridică completă

Mulțumim Federației Naționale Sindicale „Alma Mater” pentru efortul și deschiderea de a clarifica acest aspect esențial pentru drepturile colegilor noștri.

Sindicatul „UNIO” a aflat că șefilor de servicii li s-a solicitat să șteargă din pontaj orele suplimentare pe care angajații nu au apucat să și le recupereze ca zile libere în termen 90 de zile — pe motivul comunicat oral că, după acest termen, angajații ar pierde dreptul la ele.

Sindicatul a depus o cerere oficială prin care contestă această practică. Pe scurt: depășirea celor 90 de zile nu anulează dreptul angajatului la orele muncite. Dimpotrivă — legea spune că, în acest caz, obligația angajatorului de a compensa orele devine și mai fermă, nu dispare. Un drept salarial nu se pierde pentru că nu a fost „bifat” la timp, iar ștergerea retroactivă din pontaj a unor ore chiar lucrate este o problemă serioasă în sine.

Sindicatul a cerut conducerii o explicație oficială, în scris, având în vedere că practica instituțională de recuperare a orelor suplimentare s-a schimbat fără nici o avertizare, plus o perioadă de tranziție până la stabilirea unei proceduri clare.

Având în vedere că ni s-a semnalizat faptul că instrucțiunile au fost primite mai degrabă pe cale orală, vrem să încurajăm nu doar șefii structurilor, ci și simplii angajați ca în astfel de cazuri să solicite clarificări în scris de la persoanele care iau, impun sau execută decizii.