Un expert în dreptul muncii, consultat de sindicat în privința refuzului conducerii Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași de aplica întocmai art. 27 alin.6 al Contractului colectiv de muncă Grup de Unități „Învățământ superior” ne-a oferit următoarea opinie:
„1. Art.27 alin.6 teza 1 din CCM la nivel de Grup de Unități din sectorul de activitate Învățământ superior se interpretează în sensul că salariații vizați beneficiză de cele 6 zile lucrătoare de concediu suplimentar interzicându-se ca, prin CCM încheiate ulterior la nivel inferior, să poată fi negociată o durată a concediului care să depășească cele 6 zile lucrătoare de concediu alocate. De la această regulă, art.27 alin.6 teza 2 vine cu o excepție prin care se permite ca, pentru salariații din instituțiile și unitățile din anexa 2, să fie posibilă o negociere de 1 zi lucrătoare de concediu de odihnă suplimentar peste cele 6 zile lucrătoare. Această excepție nu și-ar mai avea rostul dacă art.27 alin.6 teza 1 ar fi interpretat în sensul că o negociere colectivă a duratei concediului de odihnă la nivel inferior ar avea loc numai în marja/limita celor 6 zile de concediu.
O interpretare contrară ar incalca art.38 C. Muncii (care stipulează că salariații nu pot renunța la drepturile lor prevazute de lege, inclusiv de CCM aplicabile), în condițiile în care norma stabilită în art.27 alin.6, teza 1 este una imperativă și la care nu se poate renunța fiind un drept al salariatului: ” Personalul didactic uxiliar, de cercetare…..BENEFICIAZĂ de un concediu de odihnă suplimentar de maxim 6 zile lucratoare”
INTENȚIA LEGIUITORULUI ȘI A PARTENERILOR DE DIALOG SOCIAL ESTE ACEEA CA, PRIN CONTRACTE COLECTIVE, SĂ FIE ACORDATE DREPTURI SUPLIMENTARE! O interpretare contrară a art.27 alin.6 teza 1 ar duce la o situație..bizară și anume la posibilitatea ca salariații vizați să nu beneficieze de nicio zi de concediu suplimentar, dacă angajatorul, în cadrul negocierilor colective la nivel de unitate, refuză sa le acorde! ( asta deși norma din art.27 alin.6 teza 1 este IMPERATIVĂ!) Mai mult, dacă fiecare angajator la nivelul căruia se aplică CCM Învățământ superior ar stabili, prin negociere, durate diferite a concediului de odihnă suplimentar, se poate ajunge la o situație de discriminare (ceea ce cu siguranță nu s-a avut în vedere la negociere CCM Învățământ superior)
Legislația muncii trebuie interpretată în sensul protecției salariaților și acordării drepturilor acestora
Dispozițiile din CCM aplicabile sunt cuprinse în partea legală a contractelor individuale de muncă. Astfel, salariații vor beneficia de toate drepturile prevazute de CCM, aplicabile indiferent dacă acestea au fost sau nu stipulate în conținutul contractului lor individual de muncă.
Prin răspunsul scris, conducerea UAIC a neglijat și prevederile art. 100 alin.2 și 4 ale legii nr.367/2022 a dialogului social conform cărora:
Articolul 100
(2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților/lucrătorilor au un caracter minimal.(3) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.(4) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile….”