Deciziile conducerii Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași cu efect în sfera raporturilor de muncă ale angajaților trebuie aduse la cunoștința comunității academice și implementate transparent sub forma unor propuneri cuprinse în acte adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților.
Serviciul de resurse umane al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași este obligat să-i informeze pe salariați cu privire la modificările clauzelor din contractele lor individuale de muncă, în acord cu prevederile art. 17 din Codul muncii.
Urmărirea scopului avut în vedere de legiuitor impune îndeplinirea obligației de informare de către angajator nu printr-o manifestare formală, prin simpla transmitere a actului adițional salariatului, ci într-o manieră activă, prin analiza conținutului actului în prezența salariatului și arătarea consecințelor asumării acestuia, tocmai ca salariatul să aibă o reprezentare clară a întregii situații de fapt și de drept pentru a-l semna în cunoștință de cauză.
Prin urmare, conducerea UAIC este obligată, dacă dorește să modifice elemente din cuprinsul clauzei privind salariul, să-i explice salariatului într-o manieră clară, precisă și concisă ce presupune o astfel de modificare și care sunt implicațiile în plan financiar.
În urma îndeplinirii obligației de informare salariatul are dreptul fie să accepte, fie să refuze propunerea de modificare a salariului, manifestarea sa de voință în acest din urmă caz neputând atrage răspunderea sa disciplinară.
În fine, decizia conducerii Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași de a diminua salariul personalului didactic-auxiliar, fără acordul salariaților, încalcă principiile: libertății contractuale, drepturilor câștigate și a bunei-credințe în derularea relațiilor de muncă afectând, în egală măsură, și activitatea academică din cadrul Universității.